De ce urati Valentine’s Day?

Probabil cei care citesc acest articol vor crede ca sunt intr-o relatie foarte serioasa si ca de-abia astept Valentine’s Day pentru a-mi declara sentimentele iubitei mele. De fapt singurul motiv pentru care astept 14 Februarie este reinceperea Uefa Champions League, pentru ca sunt singur. Cu toate astea, mi se pare ciudat sa ii aud pe cei din jurul meu, care sunt in aceeasi situatie ca mine, cum blameaza aceasta sarbatoare.

1. „Nu este nevoie de o zi pentru a sarbatori iubirea”
Partial adevarat, dar asa cum exista o zi a marinei, o zi a pompierilor, o zi a mediului, a Marii Negre etc. cineva s-a gandit sa faca si o zi a iubirii. Chiar si romanii au o astfel de zi.

2. „Este o sarbatoare comerciala”
Asa este. Din pacate, traim intr-o lume in care toate sarbatorile au o latura mai mult sau mai putin comerciala: Craciunul, Pastele, Sfanta Parascheva etc. Valentine’s Day, fiind imprumutata din tara care a definit marketing-ul ca stiinta este si normal sa fie extrem de comercial. Este imoral sa lasi banii fraierilor in buzunare, asa ca cine vrea sa cumpere orice cu inimioare este liber sa o faca 🙂

3. Sa-mi bag […] in ea de sarbatoare si sa-i ia […] pe cei care o sarbatoresc
Aici este vorba putin de frustrarea de a fi singur (ceea ce nu este o boala sau ceva de genu’). Personal, recunosc ca as schimba statutul de solo, dar nu sunt invidios pe „cuplurile fericite” (poate doar pe componenta masculina din ele, din motive ce nu tin de aceasta sarbatoare). Este meritul lor pentru ca s-au gasit reciproc si pentru ca se simt bine impreuna, iar imaginea lor ar trebui sa ne impinga la actiune in aceasta directie si nu la invidie.

Coordonarea unei echipe este o mare provocare

Se spune ca atunci cand nu stii sa faci nimic concret cel mai bine este sa devii manager. Ca membru al mai multor echipe de proiect, de fiecare data am avut un coordonator. Acestia delegau sarcini, trasau deadline-uri si sunau pe fiecare in parte sa vada daca totul este in ordine…atat? Eu asa am crezut, dar m-am inselat amarnic.
In Februarie am candidat si am fost ales ca si coordonator al unui proiect ce avea ca scop oferirea de experiente internationale studentilor de la Litere, Psihologie, Filozofie – probabil viitorii profesori si formatori. Astfel acestia capatau o mentalitate diferita fata de cea a profesorilor nostri, si se punea o caramida la construirea unui sistem de invatamant modern.
Acest articol este o lectie informala de management, despre greselile pe care le poti savarsi ca si coordonatorul unei echipe.

1) Managerul nu este cea mai putin ocupata persoana din echipa
Atunci cand iti asumi aceasta responsabilitate, este indicat sa fii constient de importanta ei si sa ii acorzi tot timpul tau liber (asta in cazul in care mai esti si student). Ai o responsabilitate pe umerii tai, indeplinirea obiectivelor proiectului, iar daca tu nu te dedici 100% in aceasta directie, nici cei din echipa ta nu o vor face.

2) Fii eficient, nu popular
Cand eram membru al unei echipe, „seful meu” nu prea accepta sa faca compromisuri pentru ca locuiesc departe (Bucium), sau pentru ca aveam examen in cateva zile, iar in momentele alea imi spuneam ca eu nu voi face la fel. M-am tinut de cuvant si am gresit. Atunci cand esti manager/coordonator, tinta ta este obtinerea rezultatelor, nu prietenia celor din echipa ta

3) Nu tolera neimplicarea
Daca un membru al echipei tale nu isi face treaba, trebuie sa actionezi. Mai intai vorbesti cu el despre motivele neimplicarii sale in proiect, iar daca atitudinea lui nu se schimba, trebuie dat afara din echipa. Altfel, neimplicarea lui ii va demotiva si pe ceilalti.

Astea sunt principalele trei lectii pe care le-am primit din experienta de manager de proiect. Daca vreti sa adaugati alta/altele, nu ezitati sa lasati un comment:)

Vreti sa stiti cum s-a finalizat proiectul? Din pacate a fost sistat datorita lipsei de activitate productiva. Cu ocaza asta as vrea sa imi cer scuze fata de Cosmin, Adelina, Teo si Mada pentru ca nu am reusit sa le ofer experienta pe care o meritau.

Esecuri, sau doar experiente de invatare?

In viata de student, ca si dupa absolvire, avem si vom avea parte de esecuri. Acestea sunt usturatoare pe moment, ne deprima, dar este foarte important ca in urma esecului sa ramanem cu o lectie importanta despre care au fost cauzele, si ce solutii ar trebui luate pentru a nu mai repeta aceleasi greseli.
AIESEC mi-a oferit cele mai mari realizari de pana acum. Dupa ce am intrat in Octombrie 2009, am fost ales pe toate posturile pentru care am candidat. Interviurile de selectie in AIESEC sunt destul de dure, mai ales pentru cineva care nu a mai trecut prin asa ceva. Ei bine, eu am trecut cu brio 4 interviuri consecutive. Ma vedeam un castigator si credeam ca succesul acesta va continua ajutandu-ma sa urc ierarhic pe treptele AIESEC-ului. Dupa 4 experiente de membru al unor echipe, mi-am dorit sa tind spre pozitii de conducere. Nu am fost ales nici ca coordonator al echipei de scrieri de finantari, nici ca vicepresedinte a departamentului financiar (visul meu de atunci). Unde am gresit?
Cred ca principalele greseli a fost pregatirea deficitara pentru pozitia pentru care am candidat, intrucat credeam ca acele interviuri sunt doar o formalitate (doar eu le iau pe toate, nu?) si comportamentul meu de zi cu zi, ca si cum intervievatorii se detaseaza complet de modul in care tu te comporti si vorbesti zilnic.
Dupa ce nu am fost ales vicepresedinte (pozitie fata de care imi planificasem tot restul facultatii) viata mea a revenit incet incet la normal si am inceput sa ma orientez catre alte oportunitati. Asa am aflat de o bursa de 1500 EUR oferita de fundatia companiei americane General Electric. Am fost la interviu la Bucuresti, iar dupa o saptamana am primit raspunsul lor negativ pe mail. Unde am gresit? Pe de-o parte nu am invatat destul in primul an de facultate (media mea abia sarea de 8), iar rezultatele academice erau un important criteriu de selectie. Cu siguranta as fi avut timp de a-mi trata mai serios examenele, daca m-ar fi interesat cu adevarat. O alta cauza a esecului a fost reprezentata de cunostintele mele limitate de limba engleza. Avand in vedere ca mi-am pierdut 8 ani jucandu-ma pe calculator, nu aveam nici o scuza pentru care nu vorbeam engleza precum limba materna.
O alta oportunitate ratata din cauza cunostintelor sumare a unei limbi straine a fost un internship la CapGemini. Interviul a fost la inceput in engleza, unde am „miscat” cat de cat, iar apoi am dat-o pe franceza, fiind praf. De mentionat este ca in timpul liceului am obtinut atestat de limba franceza, dar la facultate am uitat tot.
Dupa aceasta experienta, am decis sa iau masuri, evident prin reactualizarea cunostintelor de limbi straine.
Dar dupa ce am terminat si anul al doilea, am fost plecat timp de o luna si jumatate in Praga, intr-un proiect de voluntariat corporate, care a reprezentat cea mai profunda experienta a mea de pana acum. In sfarsit iesea soarele si pe strada mea 🙂 Despre aceasta experienta voi povesti pe larg intr-un nou articol.
In concluzie, aceste esecuri au reprezentat importante lectii pentru mine si invatand din ele evoluezi mult. Totodata, e important sa intelegi ca toate acestea se intampla cu un scop si nu doar pentru ca tu esti un ghinionist.